Dovezi ale Potopului? Padure fosila în Illinois, SUA

Există mii de relatări ale Potopului, răspândite în întreaga lume. Un număr important dintre aceste relatări povestesc distrugerea tuturor fiinţelor cu excepţia unei singure familii de credincioşi şi a animalelor luate de aceştia cu ei într-o corabie. Unele relatări, din Lituania până în estul Africii şi America de Nord, includ şi curcubeul ca semn al milei lui Dumnezeu. Multe relatări afirmă că potopul a constituit un eveniment la scară planetară.

Apă peste tot

În timp ce geologii atei iau în derâdere ideea unui potop global, ei admit că la un moment dat, regiuni întinse ale Pământului au fost acoperite de apă. Pe pajiştile din statul american Wyoming se pot găsi cochilii de scoici, rămase din ceea ce geologii numesc Marea Interioară Occidentală. Milioane de trilobiţi – artropode vieţuitoare pe fundul mării – pot fi găsiţi îngropaţi în statele Ohio şi New York. De fapt, trilobiţii sunt destul de des întâlniţi pentru a fi consideraţi ca fosilă de referinţă; există straturi de trilobiţi în Germania, China, în munţii Canadei, Marea Britanie, Rusia şi Maroc.

O pădure tropicală îngropată de ape

Recent, o echipă de cercetători americani şi englezi au publicat un articol în revista Geology, descriind o pădure fosilă de 40 de mile pătrate, îngropată în statul american Illinois. Se consideră că un cutremur este cel vinovat de îngroparea rapidă a pădurii tropicale sub nivelul mării, ea ajungând sub apa mâloasă. Observatorii pot analiza mina de cărbune unde a fost descoperită pădurea tropicală, urmărind plantele şi copacii de pe tavanul minei. Frunzele şi muşchii uriaşi s-au conservat cu un ridicat grad de detaliu.

"A fost o experienţă deosebită. Am intrat în mină într-un vehicul blindat, ajungând până la câteva sute de metri sub pământ”, relatează botanistul Howard Falcon-Lang de la Universitatea Bristol, din Marea Britanie. "Pădurea fosilă îşi avea rădăcinile deasupra minei, iar când cărbunele a fost excavat, ea a devenit vizibilă pe tavanul minei." Paleobotaniştii sunt încântaţi de posibilitatea studierii acestor plante dispărute, ca parte a unui întreg ecosistem si nu ca plante fosile individuale.

O altă catastrofă

De această pădure fosilă a fost răspunzătoare o catastrofă. Dacă insectele sau bacteriile ar fi avut o şansă să atace plantele moarte, acestea s-ar fi descompus repede. Conservarea deosebită a acestei păduri fosile a fost posibilă pur şi simplu datorită îngropării sau acoperirii rapide cu mâl.

"Avem în faţă un moment din trecut întins pe o suprafaţă mare. Este efectiv un instantaneu din trecut, pe o zonă de câteva mile pătrate”, a declarat Scott Elrick, de la Institutul Geologic din Illinois. "Unele dintre aceste buturugi de copaci au fost îngropate efectiv în câteva secunde."

Există şi alte locuri din lume care indică o îngropare instantanee. În Maroc, s-au găsit trilobiţi pietrificaţi chiar în momentul în care încercau să se închidă într-o poziţie defensivă. În statul american Wyoming, pe suprafaţa mâlului pietrificat s-au găsit urme de picături de ploaie şi de picioare de păsări.

Probabil geologii au dreptate, iar această pădure fosilă a fost îngropată în urma unui cutremur care nu are legătură cu marele Potop. Nu am studiat toate dovezile legate de acest sit din Illinois. Totuşi, este remarcabil cât de bine ne oferă această pădure dovezi ale unei catastrofe majore – o catastrofă care a implicat foarte multă apă.

În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului; şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer. (Facerea, 7:11-12, 19)