Dovezi ştiinţifice care confirmă realitatea potopului biblic

Conform teoriei evoluţioniste, fosilele s-ar fi format într-un lung interval de timp, depunându-se în straturi care formează arhiva fosilieră (coloana stratigrafică). Dezvoltarea organismelor s-ar fi realizat în mod uniform şi ierarhizat, de la simplu la complex, de la inferior spre trepte superioare.

Această viziune asupra evoluţiei se numeşte uniformism, dar, se pare că devenirea naturii nu este întotdeauna uniformă. Dacă evoluţioniştii urmează adagiul scolastic care afirmă că „natura nu face salturi”, cercetările ştiinţifice, bazate pe date empirice, aduc dovezi în favoarea catastrofismului.

Teoria catastrofică, susţinută de creaţionişti, contestă ideea evoluţiei uniforme a naturii, şi arată că arhiva fosilieră este o dovadă certă ce poate fi adusă în sprijinul ideii care confirmă producerea potopului biblic.

Iată câteva dovezi invocate de teoria catastrofică:

1. Cimitirele de dinozauri din New Mexico şi Wyoming; trupurile mamuţilor care au îngheţat brusc (Siberia).
2. Rapida formare a straturilor geologice (specifică dezvoltării fulgerătoare proprii catastrofei). Conform teoriei catastrofice, arhiva fosilieră s-a format rapid, nu într-un timp îndelungat, cum afirmă uniformismul evoluţionist.
3. Conform uniformismului, straturile vechi ar trebui să se afle la baza coloanei stratigrafice, iar cele mai noi s-ar afla deasupra, dar s-a constatat că de multe ori straturile noi se află la bază, ceea ce poate indica o perturbaţie provocată de un cataclism (Morris-Parker, Introducere în ştiinţa evoluţionistă, pag. 310).
4. Depozitele metalifere, cărbunele şi petrolul sunt dovezi incontestabile ale catastrofei produse. Astfel metalele s-au format din scurgerile de magmă, provenite din activitatea vulcanică, petrolul s-a format din îngroparea cataclismică a masei vegetale ce s-a incarbonizat (H.Morris, Creaţionismul ştiinţific, pag. 96).

Pe scurt, aşa cum afirmă geologul Derek Ager de la Universitatea Swansea (Marea Britanie): „…istoria oricărei părţi a pământului, aidoma vieţii unui soldat, constă din lungi perioade de plictiseală şi scurte perioade de teroare” (Morris-Parker, op.cit., pag. 331).