Cercetători de la MIT prezintă o nouă viziune asupra formării cortexuluiPublicat la: 2005-11-14 în categoria Știri | Autor: Science Daily
Un cercetător în neurologie de la Massachussets Institute of Technology (MIT) și unul de la Universitatea din California din San Francisco (UCSF) relatează în numărul special al revistei Science din 4 noiembrie: Controversa s-a sfîrșit: teoriile "protomap" și "protocortex" despre dezvoltarea creierului sunt moarte.
Cortexul cerebral este o scoarță formată din aproximativ 10 miliarde de neuroni împărțiți pe zone separate care procesează aspecte particulare ale senzației, mișcării și percepției. În ce măsură sunt aceste zone predeterminate de gene sau modelate de către mediu? Teoriile despre protohartă și protocortex, apărute înainte de 1990, susțineau că regiunile cu sarcini specifice din cortex sunt produse dintr-o zonă de celule "originare"; sau că lungile fibre nervoase din talamus, o masă ovoidală care retransmite informația de la alte regiuni ale creierului către cortex, sunt activate de stimuli exteriori.
Noi dovezi indică faptul că dezvoltarea zonelor corticale implică "un bogat șir de semnale", o cascadă interconectată de evenimente implicate în dezvoltare, unele interne iar altele externe, conform co-autorilor Mriganka Sur, profesor de Științe neuronale la Institutul Picower pentru învățare și Memorie și la MIT, și John L. R. Rubenstein de la UCSF.
"Dovezile recente au schimbat percepția cercetătorilor despre formarea zonelor corticale, despre conectarea acestora cu alte regiuni ale creierului, despre felul în care acestea dezvoltă rețele unice de procesare și se adaptează la schimbările datelor de intrare", a declarat Sur. "Înțelegerea mecanismelor de bază ale dezvoltării coricale are o importanță centrală în înțelegerea erorilor în dezvoltare"
.
În articolul "Patterning and Plasticity of the Cerebral Cortex" ("Modelarea și plasticitatea cortexului cerebral"), Sur și Rubenstein scot în evidență faptul că factorii de traducere sunt "cheia". Un factor de traducere este o proteină care leagă ADN-ul la o locație specifică unde regularizează traducerea, sau procesul de copiere a materialului genetic.
În dezvoltarea prenatală timpurie a creierului, factorii de traducere controlează nașterea și creșterea noilor neuroni, mișcarea și conectivitatea neuronilor înăuntrul creierului, și decid care neuroni vor trăi și care vor fi uciși.
Mai tîrziu, la un moment critic din dezvoltare, stimularea exterioară filtrează topografia creierului și rețelelor pentru a crea funcțiile și zonele specifice ale creierului.
Sursa: www.sciencedaily.com
 |
|
