Cum am ajuns aici? O dezbatere electronică. Partea a II-a

Scrisoarea a III-a

Kenneth, 23 noiembrie 1996

Dragă Phillip,

Sunt de acord că ar fi foarte interesant să dezbatem cartea ta, cartea lui Behe, sau cărţile mele, dar dacă se poate, aş dori să păstrăm discuţia axată pe tema discuţiei, evoluţia.

Aşa după cum arăţi chiar tu, fotografiile lui Nilsson prezintă similitudini izbitoare în dezvoltarea embrionară între oameni şi celelalte vertebrate. Totuşi, am fost surprins să văd cum dai de pămînt cu legea lui Ernst Haeckel, "Ontogenia recapitulează filogenia", transformînd acest lucru într-un argument împotriva evoluţiei. Haeckel se înşela, aşa cum subliniază cu grijă articolul din Life. Dar este o greşeală chiar mai mare să afirmi că dezvoltarea nu ne spune nimic despre evoluţie.

Dezvoltarea oricărui animal este controlată prin punerea în efect a unui program genetic intern. Haeckel credea că schimbările nu pot avea loc decît la sfîrşitul acelui program, şi aceasta este sursa binecunoscutei sale greşeli. Mutaţii care afectează structura sau temporizarea pot avea loc de fapt în oricare partea a programului, inclusiv la începutul lui. Din această cauză, nu există nici un motiv pentru care să fim surprinşi de faptul că adaptări la ouăle mamiferelor şi păsărilor, mult diferite în mărime, au produs tipare "radical diferite" ale diviziunii celulare în embrionul timpuriu. Embrionul de găină se dezvoltă în vîrful unui imens depozit de gălbenuş nutritiv, care îl înconjoară progresiv cu un sac. Embrionul uman nu are un asemenea depozit, şi trebuie să se implanteze în peretele uterin pentru a obţine hrană. Odată ce ambii embrioni trec peste aceste provocări timpurii, restul dezvoltării lor este remarcabil de similar, şi exact aceasta este ideea.

Dovezile în favoarea evoluţiei sunt de o consistenţă uimitoare. Mamiferele posedă un tipar dezvoltaţional modificat în mod clar faţă de formele timpurii, istoria lor fosilă documentînd în mod abundent evoluţia lor dintr-un grup de reptile cu mai mult de 100 de milioane de ani în urmă, iar comparaţiile de secvenţe ADN arată acelaşi fel de relaţie sugerat de fosile şi de dovezile dezvoltaţionale. Te provoc să găseşti o explicaţie alternativă care să se potrivească cu acest set unitar de fapte din atîtea surse complet diferite.

În mod curios, afirmi că arhiva fosiliferă este "cu obstinaţie anti-darwinistă", şi ceri "strămoşi comuni ai regnului animal". A cere forme specifice de strămoşi din formaţiile fosilifere cele mai vechi şi cele mai rare este o bună strategie, dar o slabă formă de ştiinţă. De fapt, dacă evoluţionismul nu ar fi adevărat, nu aş fi în stare să numesc nici un strămoş al animalelor moderne. Dar, aşa cum ştii, dacă ai fi cerut strămoşii cailor, elefanţilor, sau balenelor, arhiva fosiliferă ţi le pune la îndemînă dintr-o abundenţă în extindere. Nu este aceasta exact dovada care afirmi că lipseşte? Nu sunt sigur ce vrei să spui prin expresia "anti-darwinistă", dar arhiva fosiliferă cu siguranţă nu este anti-evoluţionistă!

În final, aş vrea să-ţi pun eu ţie o întrebare despre originea omului. În această săptămînă (19-11-1996), The New York Times a relatat despre descoperirea unei importante fosile hominide care contribuie la completarea imaginii evoluţiei omului. Dacă respingi revoluţia, cum interpretezi aceasta şi celelalte exemple de fosile umane găsite? Morfologia fosilelor arată că aceste organisme au fost într-adevăr strămoşii oamenilor. Aştept cu nerăbdare răspunsul tău.

Toate cele bune,

Ken

Scrisoarea a IV-a

Phillip E. Johnson, 26 noiembrie 1996

Dragă Kenneth,

Mesajul primei prezentări a imaginilor lui Nilsson a fost purul recapitulaţionism: "Călătoria fiecăruia dintre noi reflectă călătoria speciei noastre", şi "Aceasta este Odiseea Vieţii reflectînd cursul evoluţiei în cîteva zile în loc de milenii". Programul lasă în mod expres impresia că embrionii pornesc din acelaşi punct şi că diferenţele evoluează mai tîrziu, în cursul dezvoltării, fără nici un indiciu asupra faptului că primele stadii ale dezvoltării vertebratelor sunt de fapt radical diferite. Legea lui Haeckel poate că a murit în ştiinţă, dar apelul ei la imaginaţia darwinistă o menţine în viaţă.

Programul acordă de asemenea un gir fără rezerve mecanismului darwinist al mutaţiei şi selecţiei, prezentîndu-l ca fiind constructorul unui program genetic care dictează dezvoltarea. Acesta este principalul punct al controversei, deoarece (indiferent dacă organismele au sau nu un strămoş comun) cea mai importantă afirmaţie a "evoluţiei" este că nu e nevoie de o "minte" pentru a produce marea complexitate a organismelor.

Teza "ceasornicarului orb" este în continuare prezentată ca un fapt, dar ar putea fi numită, mai degrabă, mitologie materialistă. Mecanismul este observat doar la nivel micro, şi cu siguranţă nu s-a arătat a fi capabil de producerea felului de alterare a dezvoltării embrionare pe care l-ar cere macroevoluţia. Mai mult, arhiva fosiliferă refuză cu obstinaţie să reflecte schimbările graduale progresive care ar fi de aşteptat dacă evoluţia ar fi funcţionat prin acumularea de micromutaţii.

Programul citează cilii (formaţiuni în formă de elice) ca pe un triumf al evoluţiei, dar microbiologul Michael Behe a arătat că cilii sunt mecanisme cu o complexitate ireductibilă. Behe explică faptul că nu există nici un scenariu darwinist plauzibil pentru evoluţia gradată a cililor sau a altor sisteme moleculare complexe. Nu auzim prea des despre dificultăţi ale selecţiei naturale în programele Nova! De ce?

Dificultăţile mecanismului sunt date la o parte deoarece "evoluţia" se vrea a fi atît o ramură a ştiinţei experimentale cît şi o religie naturalistă. Obiectivul religios a predominat în prezentarea Nova. Mesajul a fost: "crede că evoluţia este adevăratul tău creator, şi îţi vei găsi locul tău optim în natură". Pentru a atinge acest obiectiv, au fost folosite toate mijloacele propagandistice evoluţioniste, inclusiv cîinele care "a devenit" delfin. (încearcă să detaliezi etapele intermediare funcţionale). Embriologia, plină de fenomene care nu se potrivesc cu aşteptările darwiniste, a fost recosmetizată sub forma "ontologia recapitulează filogenia, dacă priveşti dovezile în mod selectiv şi prin lentile darwiniste".

Inima "religiei" darwiniste este pretenţia, avansată în toate manualele, că evoluţia este un proces nedirijat şi fără scop care a produs oameni prin accident. Deoarece darwiniştii sunt atît de hotărîţi a ne face să credem asta, ei au tendinţa să treacă cu vederea fapte care ar putea ridica suspiciuni.

Îţi voi răspunde în problema fosilelor în mesajul următor (programul şi mecanismul trebuiau să fie prezentate la început). Te rog însă să răspunzi la următoarea întrebare: De ce manualele (inclusiv al tău) insistă că evoluţia este nedirijată şi fără scop? Este aceasta o descoperire a ştiinţei, sau o presupoziţie filozofică?

Toate cele bune,

Phillip

(Va urma)

Sursa articolului: www.pbs.org. Traducere de Paul Cocei