Originea vieţii la Sfîntul Vasile cel Mare

Unul dintre cei mai importanţi creaţionişti este chiar Sfîntul Vasile cel Mare. Aceasta este concluzia "tîlcuirii zilelor facerii", tîlcuire în acord cu toţi Sfinţii Părinţi şi cu doctrina Bisericii Ortodoxe.

A patra zi

O primă teorie care este respinsă în citatele prezentate aici este credinţa în apariţia soarelui, lunii şi celorlalte planete în prima zi a Facerii. Această idee, susţinută de unii evoluţionişti (precum dr. Alexandros Kalomiros), este absolut necesară pentru interpretarea zilelor Facerii drept "ere geologice", întrucît vegetaţia apare, conform referatului biblic, înaintea soarelui şi a lunii. Sfîntul Vasile se exprimă categoric în susţinerea creării planetelor în a patra zi:

"Acelaşi lucru îl putem spune şi despre cer. Nici nu era încă terminat şi nici nu primise propria lui podoabă; nu era luminat nici de lună, nici de soare şi nici încununat cu cetele de stele. Încă nu se făcuseră acestea. Deci n-ai păcătui faţă de adevăr dacă ai spune că şi cerul era 'netocmit'" (Omilia a II-a la Hexaemeron, I)

"'Şi a numit Dumnezeu lumina zi, şi întunericul l-a numit noapte'. Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi cînd văzduhul este luminat de soare şi cînd soarele străluceşte in emisfera de deasupra pămîntului; este noapte cînd soarele ascunzîndu-se face umbra pămîntului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte cînd se revărsa lumina aceea care a fost făcuta la început şi cînd iarăşi se retrăgea, potrivit măsurii rînduite de Dumnezeu" (Omilia a II-a la Hexaemeron, VIII)

"Pentru că unii socotesc că soarele este cauza celor ce răsar din păm?nt, că, adică, prin atracţia căldurii lui scoate la suprafaţa pămîntului puterea de germinaţie care este în adîncul lui, de aceea Dumnezeu a dat pămîntului această podoabă înainte de facerea soarelui, ca să înceteze cei rătăciţi să se mai închine soarelui ca unuia care ar fi cauza vieţii" (Omilia a V-a la Hexaemeron, I)

"În acelaşi timp, ca să nu spunem că soarele este pricina uscării pămîntului, Creatorul a pregătit uscarea pămîntului înainte de facerea soarelui" (Omilia a IV-a la Hexaemeron, V)

"Cerul şi pămîntul fuseseră făcute mai înainte; după facerea lor a fost creată lumina; apoi a fost despărţită ziua de noapte; apoi, iarăşi, s-a făcut tăria şi arătarea uscatului; apa s-a adunat într-o adunare cu margini fixe şi determinate; pămîntul s-a umplut cu cele ce au răsărit din el; a odrăslit mii şi mii de feluri de plante şi s-a umplut cu toate soiurile de arbori. Nu erau încă nici soarele, nici luna, ca sa nu spună oamenii că soarele este cauza şi tatăl luminii şi nici ca cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu sa socotească soarele creator al celor răsărite din pămînt. De aceea a fost făcut soarele în a patra zi." (Omilia a VI-a la Hexaemeron, II)

"Atunci, la început (în ziua întîi - n.n.), s-a adus la existenţă natura luminii; acum (în ziua a patra - n.n.), corpul acesta ceresc a fost făcut ca să fie vehicul al acelei lumini întîi-născute." (Omilia a VI-a la Hexaemeron, II)

"'Să fie spre semne şi spre zile', spune Scriptura. Nu ca să facă zilele, ci ca să stăpîneasca zilele. Că ziua şi noaptea au fost făcute înainte de facerea luminătorilor. Aceasta ne-o arata şi psalmistul, cînd spune: Dumnezeu a pus 'soarele spre stăpînirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpînirea nopţii'". (Omilia a VI-a la Hexaemeron, VIII)

"La naştere, cel născut nu se naşte din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeaşi natură? (Omilia a II-a la Hexaemeron, IV)

"Deci decît orice altă spusă este mai adevărată spusa aceasta: sau este sămînţă în plante, sau au în ele o putere seminală. Acest lucru vrea să-l spună Scriptura prin cuvintele "după fel". Colţişorul trestiei nu odrăsleşte măslin, ci din trestie iese alta trestie, iar din seminţe răsar plante înrudite cu seminţele aruncate în pămînt. Şi astfel, ceea ce a ieşit din pămînt la cea dintîi naştere a plantei, aceea se păstrează şi pînă acum; iar prin răsărirea în continuare se păstrează 'felul'". (Omilia a V-a la Hexaemeron, II)

"Iar aşa-numita zîzanie şi toate celelalte seminţe străine care sunt amestecate cu seminţele cele bune de mîncare, pe care de obicei Scriptura le numeşte neghină, nu se produc prin o transformare a bobului de grîu, ci au fost dintru început cu felul lor propriu". (Omilia a V-a la Hexaemeron, V)

"Pămîntul a scos la iveală ceea ce se afla în el, nu pentru că Dumnezeu a spus: "să scoată", ci pentru că Dumnezeu, Care i-a dat porunca, i-a dăruit pămîntului şi puterea de a scoate din el. Nici cînd pămîntul a auzit: 'Sa răsară iarba verde şi pămînt roditor', pămîntul n-a scos iarba verde pe care o avea ascunsă în el, nici n-a scos la suprafaţa finicul sau stejarul sau chiparosul, care nu stăteau ascunşi undeva jos, in sînurile pămîntului. Nu! Ci Cuvîntul dumnezeiesc creează cele ce se fac". (Omilia a VIII-a la Hexaemeron, I)

"După cum sfera, dacă se împinge şi este pe un loc înclinat, merge la vale datorită construcţiei sale şi însuşirii locului, şi nu se opreşte înainte de a ajunge pe un loc şes, tot aşa şi existenţele, mişcate de o singură poruncă, străbat în chip egal creaţia, supusă naşterii şi pieirii, şi păstrează pînă la sfîrşit continuarea speciilor, prin asemănarea celor ce alcătuiesc specia. Din cal se naşte cal, din leu leu, din vultur vultur, şi fiecare din vieţuitoare îşi păstrează specia prin continue naşteri pana la sfîrşitul lumii. Timpul nu strică, nici nu pierde însuşirile vieţuitoarelor, ci, ca şi cum acum ar fi fost făcute, merg veşnic proaspete împreună cu timpul". (Omilia a IX-a la Hexaemeron, II)

"Sufletul necuvîntătoarelor nu s-a arătat fiind ascuns în pămînt, ci a luat fiinţă o data cu trupul lor, la porunca Ziditorului". (Omilia a IX-a la Hexaemeron, III)