Antidarwiniştii din SUA sunt \'executaţi\'

(Articol reprodus după cotidianul Adevărul, ed. din 14 iunie 2010, autor Daniel Dancea)

Zeci de profesori universitari şi cercetători de renume din Statele Unite ale Americii au ajuns să fie concediaţi pentru că au pus la îndoială teoria evoluţiei. Fenomenul ia amploare şi în Europa. În România nu s-a ajuns încă în această situaţie, dar unele aspecte ale vieţii academice din România pun sub semnul întrebării libertatea de exprimare.

În România, libertatea profesorilor de a spune ce gândesc şi de a cerceta diferite aspecte, oricât de sensibile şi controversate ar fi, este mai mare decât  în America şi Europa, unde libertatea academică este drastic amputată. În Occident, cenzura a pornit odată cu contestarea teoriei lui Darwin. Zeci de profesori universitari care pun la îndoială teoria evoluţionismului sunt alungaţi din universităţi americane şi europene. Un exemplu concret de „execuţie” este al cercetătorului Raymond Damadian, inventatorul investigaţiei moderne RMN - Rezonanta Magnetică Nucleară. În urma invenţiei lui Damadian, recunoscută a fi una din cele mai mari invenţii ale secolului XX, s-au construit peste 500 de milioane de aparate de scanare RMN, reprezentând o industrie de peste cinci miliarde de dolari anual.

În cartea lui Jerry Bergman, „Slaughter of the Dissidents” (Masacrul Dizidenţilor), inventatorul RMN mărturiseşte cum a fost batjocorit şi dat afară din comunitatea academică în momentul în care a început să contribuie cu articole în reviste creaţioniste (Christianity Today) sau să îşi expună dovezile ştiinţifice care demontează teoriile lui Darwin. Totul a culminat cu retragerea nominalizarii sale pentru premiul Nobel în medicina în 2003. În mod ironic, în acel an premiul a fost acordat altor doi profesori care au adus câteva îmbunătăţiri aparatului lui Damadian.

Biologul Richard Sternberg este un alt exemplu care a avut o soartă similară în calitate de editor al unui jurnal afiliat unui muzeu prestigios. Sternberg a citat un articol al doctorului Stephen Meyer care sugera că „Designul Inteligent (Planul Inteligent) ar putea explica felul în care a apărut viaţa”, considerând că articolul respectiv ridică nişte întrebări importante. Prin urmare acesta şi-a pierdut slujba, deşi era evoluţionist, spunându-i-se că punerea la îndoială a darwinismului şi acordarea subiectului Intelligent Design un dram de credibilitate a fost mult prea gravă.

Libertatea academică la români

În România, autonomia universitară şi libertatea academică sunt garantate prin lege, sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Marile voci din mediul academic din România susţin că libertatea profesorului la catedră este încă un ideal la care românii visează. În aceste condiţii, dacă un profesor român abordează, spre exemplu, o temă care vine în contradicţie cu teoria evoluţiei, iar acest lucru nu este acceptat de anumite persoane cu funcţii de conducere, consecinţele pentru cadrul didactic pot fi grave. „În România, legislaţia nu este nici la nivelul autonomiei, nici a libertăţii academice. Cele două noţiuni nu sunt redate până la capăt. Ar trebui precizat şi în Constituţie că oricine are libertatea de a trata orice temă cu condiţia de a prezenta şi punctele de vedere concurente”, a spus fostul ministru al învăţământului şi rector la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Andrei Marga. Referitor la abordarea temei evoluţionismului, Andrei Marga susţine că profesorul universitar trebuie să aibă libertatea să o trateze fără reţineri. „Un profesor este complet liber să aleagă subiectele pe care le tratează. Obligaţia unui profesor este să evoce toate punctele de vedere concurente şi să evoce argumentele. Atunci problema evoluţionismului o poate trata atât un suţinător al evoluţionismului cât şi un susţinător al creaţionismului”, a mai spus Marga.

Libertate, dar cu măsură

Noul proiect de lege a educaţiei garantează la articolul 270 libertatea de gândire şi exprimare a profesorilor, arătând că „membrilor comunităţii academice le este garantată libertatea academică. În baza acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spaţiul universitar şi au libertatea de predare, de cercetare şi de creaţie, în conformitate cu criteriile de calitate academică”.

În acelaşi timp, proiectul de lege dă posibilitatea rectorului să intervină în anumite situaţii, iar rectorul la rândul său este sub tutela Ministerului Educaţiei, încălcându-se astfel conceptul de autonomie universitară, lucru sesizat şi de fostul ministru al Învăţământului, Ecaterina Andronescu, în prezent rector al Universităţii Politehnica din Bucureşti. „În actualul proiect de lege autonomia universitară este drastic amputată, în condiţiile în care trendul european este de a acorda autonomie universitară. Actuala lege stabileşte pentru rectori puteri discreţionare. Nu rectorul trebuie să aibă cea mai mare putere. Cea mai mare putere trebuie să o aibă senatul şi consiliul”, a spus Andronescu. Referitor la tratarea sensibilului subiect al evoluţionismului, rectorul Politehnicii din Bucureşti susţine că trebuie un anumit control pentru a se evita „derapajele”. „Eu cred că dascălului universitar trebuie să-i rămână libertatea de gândire şi de cercetare. Nu trebuie să existe constrângeri, dar cred că orice universitate trebuie să aibă şi pârghiile de reglaj. Trebuie creat echilibrul puterii în orice universitate. Conţinutul unei discipline este propus de titularul cursului, dar este aprobat de catedră. Nu cred că s-ar putea trece într-o extremă sau alta”, a mai spus Andronescu.

O părere similară are şi rectorul Universităţii de Medicină din Timişoara, Ştefan Drăgulescu (foto dreapta). „Sunt adeptul libertăţii academice şi nu sunt împotriva acestor discuţii, atât timp cât sunt făcute de o minte normală”, a spus Drăgulescu.

Profesorii cu pumnul în gură

Chiar dacă libertatea academică ar trebui să fie garantată în România, una din pârghiile prin care se poate pune pumnul în gură unui profesor este respingerea granturilor pentru proiectele sale de cercetare în cazul în care nu acesta nu merge în direcţia impusă de autorităţi, blocarea accesului la jurnale academice pentru a-şi publica rezultatele cercetărilor sale şi implicit blocarea obţinerii de noi grade academice. Probabil situaţia cea mai îngrijorătoare în care libertatea de exprimare a unui profesor este pusă sub un mare semn de întrebare este întâlnită în domeniul cercetării. Semnalul de alarmă este tras chiar de Andrei Marga. „Cercetarea ştiinţifică a devenit o industrie şi ea se realizează în echipe mari. În astfel de situaţii se mai poate vorbi de libertate academică la propriu. Nu cumva grupurile de cercetare ajung prin forţa lucrurilor să limiteze libertatea academică a unui profesor!?”, întreabă retoric Andrei Marga.

Acesta a ţinut să precizeze că importanţa libertăţii de exprimare la catedră este vitală pentru a atrage un mare efect de cunoaştere şi dacă libertatea de gândire este încălcată, democraţia nu este înţeleasă aşa cum trebuie. Profesorul timişorean Marcel Tolcea, membru marcant al societăţii academice din Banat, consideră că situaţia din America este cauzată de dorinţa comunităţii academice de a avea o corectitudine politică de multe ori jenantă. Marcel Tolcea crede însă că România nu va ajunge ca SUA din acest punct de vedere. „Nu cred că în România este un pericol îngrădirea libertăţii academice. Militez pentru libertatea academică şi este important ca ea să existe”, a spus profesor universitar doctor Marcel Tolcea.

Îngrijorare printre profesori

La nivel mondial s-au format mai multe organizaţii care apără drepturile profesorilor a căror libertate academică este încălcată. Una dintre aceste structuri este Discovery Institute, din America. Mulţi dintre profesori ascund că sunt membri ai organizaţiei pentru că ajung să fie daţi afară dacă se află acest lucru. Colaborator al Discovery Institute este şi Emanuel Ţundrea (foto), lector universitar în Oradea. Ţundrea este absolvent al Universităţii Politehnica din Timişoara, fiind şi bursier Erasmus, prin care a început un proiect în cadrul programului de doctorat în laboratorul de cercetare din INRIA, Nice Sophia-Antipolis, Franţa. Profesorul universitar consideră că în România, mediul academic încă se bucură de un grad înalt de libertate de exprimare, dar trendul postmodern din Europa şi America este îngrijorător. „Colectivul de profesori de la Politehnică m-au sprijinit într-un mod deosebit. Nu pot decât să apreciez mediul academic liber al Timişoarei, cu atât mai mult cu cât îndrăznesc să îl apreciez categoric superior din punct de vedere al gradului de libertate cu California, Sophia-Antipolis sau chiar Cambridge în acest moment. Totuşi, observ cum, de exemplu, argumentele pro avort, omorârea copiilor nedoriţi şi care nu se pot apăra, rezultat al devalorizării vieţii omului conform filosofiei darwiniene, au mult mai multă vizibilitate comparativ cu contraargumentele creştine privitor la sanctitatea vieţii sau teribila realitate a sfârtecării fetusului în timpul avortului”, susţine Emanuel Ţundrea.

Ce vor învăţa copiii?

Lectorul universitar mai spune că în cercetarea ştiinţifică, libertatea de a pune întrebări, de a formula ipoteze şi de a încerca validarea lor este de o importanţă majoră. „Discovery Institute reuneşte un număr impresionant de oameni de ştiinţă cu provenienţe religioase diferite: creştini, evrei, agnostici, musulmani şi mulţi laureaţi ai premiilor Nobel, care promovează libertatea academică. De exemplu, majoritatea consideră că teoria lui Darwin a eşuat şi doresc doar un dialog serios, o dezbatere de idei în care dovezile ştiinţifice să fie făcute accesibile oamenilor, chiar şi copiilor în şcolile noastre”, a mai spus profesorul.

Acesta mai arată cum şi-ar dori să-i fie educaţi copiii. „Nu aş dori să fie învăţaţi că holocaustul (care a fost un concept darwinian, rezultatul unei concepţii despre lume şi viaţă izvorâtă din legea selecţiei naturale) nu s-a întâmplat niciodată. De asemenea nu aş vrea să audă doar argumentele pro eutanasie sau avort, fără a acorda aceeaşi vizibilitate contraargumentelor mai ales în spaţiul nostru iudeo-creştin de secole”, a mai spus Emanuel Ţundrea.

Profesorul orădean susţine că s-a dovedit faptul că întrebările la care nu se răspunde bine tind să nu dispară. Acesta dă exemplu întâlnirile ştiinţifice între patru ochi în care majoritatea biologilor evoluţionişti recunosc că Stephen Meyer, susţinătorul Intelligent Design, aduce un argument puternic în favoarea unui Creator prin datele existente azi din biologia celulară şi că teoria lui Darwin are probleme serioase. „Darwinismul e o abordare mai comodă, pentru că oferă putere şi autonomie omului eliminând adevărul absolut că suntem creaţia lui Dumnezeu, aşadar legea Lui morală ar trebui să ne fie normă”, a mai spus lectorul Enamuel Ţundrea.

În susţinerea libertăţii de exprimare în mediul academic, lectorul aduce ca argumente mari oameni de ştiinţă ai lumii. „Fondatorii ştiinţei moderne, Sir Isaac Newton, Robert Boyle, Johannes Kepler, Galileo, nu numai că au crezut în Dumnezeu, dar credinţa lor în amprenta unui Dumnezeu Inteligent în creaţie le-a inspirat formularea ipotezelor în demersul cercetărilor lor ştiinţifice atât de valoroase astăzi. Spiritul Timişoarei din ’89 cred că e un argument puternic în favoarea vegherii asupra visului de a fi liberi, iar în acest context libertatea academică e vitală”, a mai spus Ţundrea.